cum se face ca imprumutam de la persoanele care ne inconjoara exact ceea ce nu ne place? exact partile pe care le criticam mai acid, si pe care nu ezitam sa le aruncam inapoi cu cea mai mare seninatate, de parca daca le-am luat noi s-ar fi transformat deodata in ceva bun. sau poate zaceau acolo de multa vreme, asteptand sa iasa la suprafata? oricum ar fi, greselile noastre ni se par in cel mai rau caz scuzabile, aceleasi greseli ni se par impardonabile la cei cu care intram in contact.
ce rasa stupida
