blogu' lu' antispam

suma zero sau nu

antispam — Wed, 21 Sep 2011 03:59:55 +0000

cum detectezi mincinosii? iti vor spune totdeauna cat pretuiesc adevarul
cum detectezi oamenii care au ceva de ascuns? totdeauna insista ca le place sa fie directi
si cum sa tratezi cu toti cei de mai sus? sa citesti totdeauna pe dos ceea ce-ti spun
exemplu: nici nu ma gandesc la o relatie prea curand. nu chiar, mai degraba: deja m-am reorientat.
de ce dracu nu pot sa fiu si eu la fel de sincer? ce defect nenorocit din nastere ma face sa fiu asa de deschis incat sa merg cu cutitul la o lupta cu topoare?
ar fi o solutie, sa nu mai am incredere in nimeni, sa pornesc mereu de la premiza de minciuna.
si totusi, cum sa traiesti fara incredere? nu ma intereseaza cati o fac, pentru mine e echivalent cu o amputare.
da, in momentul asta te urasc. si toata povestea imi pare un joc cu suma mult mai mica decat zero. si cel mai trist e ca am continuat sa-l joc si cand am inceput sa intrevad asta. masochist, deh.

antibilanț

antispam — Fri, 31 Dec 2010 09:50:05 +0000

nevoia asta tâmpită de a trage linie, și de a face sumarul, și apoi de a-ți face ție însuți promisiuni stupide, de care știi de fapt că nu te vei ține, dar deh, anul următor trebuie să fie mai bun, trebuie să îndrepte nefăcutele din anul care tocmai s-a terminat.
totdeauna, prinși în goana asta după mai mult, după mai bine, mereu cu obiective de îndeplinit. când erai mic și mergeai de-a bușilea trăgeai din răsputeri sa înveți sa mergi în picioare, pentru ca apoi să înveți să alergi, și după ce înveți să alergi, sa urmărești ca un disperat tot felul de ținte, pana când îmbătrânești și nu mai poți să alergi, și înveți din nou sa mergi, ca sa poți sa mergi de la o zi la alta, și la sfârșit de an să te feliciți ca ai reușit sa mai depășești încă un an, și apoi nu mai poți nici să mergi, și înveți ce înseamnă să stai pe loc.
ar trebui sa apreciem mai mult repausul, sa stam pur și simplu în loc, fără să ne întrebăm dacă am îndeplinit vreun obiectiv marcat în agendă, să ne plasăm undeva pe scara valorilor în raport cu realizările mai mult sau mai puțin importante. să ne oprim, să tragem aer în piept, să savurăm fiecare molecula, și să ne băgăm bine în cap: nu există decât „acum”.
momentele astea pur formale, când se schimba o cifra (sau doua, și dacă ești chiar norocos trei) din numărul anului sunt cele în care ne mințim cu seninătate, și o facem cu scuza că e sfârșitul de an. la anul o să… nimic. o să facem exact ce am făcut și anul trecut. dacă am zice: de mâine o să … ar fi tot o minciuna, mai mică, dar tot minciună.
de azi nu mai amân nimic. asta da dovada de curaj. indiferent dacă azi e 31 decembrie, sau 1 ianuarie, sau 13 aprilie.

refresh

antispam — Fri, 12 Feb 2010 11:13:11 +0000

sindromul refresh – am inceput sa suferim toti de el.
dependenta de noutati.
noutatile ca leac impotriva plictiselii.
ce-au mai pus amicii pe facebook.
ia sa vad, am mai primit un mail?
vreu comment pe haifaiv?
ultima stire pe gsp?
o alta forma a dependentei de stirile de la ora 5, mai personalizata.
mai personala, chiar. vorbeste cu tine, o controlezi, si te controleaza.
mai ales asta, altfel nu ar fi o dependenta.
exista si unelte pentru dependentii cronici – feedreaderul. te scuteste de cateva click-uri. dependenta ramane.

(not so) old stuff

antispam — Thu, 11 Feb 2010 15:08:31 +0000

everything is coming towards me in small bits, like the shots from a sniper’s gun, late at night, in the red district. unpredictable. quick.
I’m tired of being that stupid bugger that keeps on taking punches, one after the other.
willl my day ever come

joi 00:03 AM

antispam — Thu, 11 Feb 2010 15:00:57 +0000

cred ca e mult mai usor sa scrii atunci cand ai public (cititor). eu nici nu pot sa(mai) scriu altfel.
nu cred in jurnale sau alte chestii de gen. sa scrii inseamna sa comunici, si asta implica un partener (sau mai multi). ergo, e mai usor sa scrii intr-un anumit stil (directionat catre un anumit gen de public) decat sa scrii ce-ti trece prin cap (la intamplare). ceea ce-ti trece prin cap nu intereseaza pe nimeni in afara ta.
cel care te citeste vrea o poveste, si tu te pliezi dupa el. vrea sa-l minti frumos, nu vrea sa stie adevarul tau. oricum e incapabil sa-l cunoasca.

cronica unei morti anuntate

antispam — Fri, 05 Feb 2010 05:17:32 +0000

moartea blogului, da. banuiesc ca n-am vana in mine suficient incat sa pot sa scriu la intervale cat de cat regulate. mi-ar trebui o parere ceva mai buna despre mine, ca sa am de ce sa scriu aici niste ipotetice sfaturi pentru niste ipotetici cititori. sau ar trebui sa am un partener de cearta. altfel nu merge.

acum sa fim sinceri, ce impinge un om sa se apuce sa mazgaleasca pe un blog?

contradictii II

antispam — Fri, 06 Nov 2009 08:34:04 +0000

cum se face ca imprumutam de la persoanele care ne inconjoara exact ceea ce nu ne place? exact partile pe care le criticam mai acid, si pe care nu ezitam sa le aruncam inapoi cu cea mai mare seninatate, de parca daca le-am luat noi s-ar fi transformat deodata in ceva bun. sau poate zaceau acolo de multa vreme, asteptand sa iasa la suprafata? oricum ar fi, greselile noastre ni se par in cel mai rau caz scuzabile, aceleasi greseli ni se par impardonabile la cei cu care intram in contact.

ce rasa stupida

contradictii I

antispam — Tue, 03 Nov 2009 07:07:08 +0000

probabil unul dintre atributele existentei umane (si ale individului in genere) cel mai des trecute cu vederea e contradictia. suntem contradictorii pana in maduva oaselor. port ideea asta cu mine de o luna(sau cam de cand am abandonat scrisul pe aici). ma asteptam sa se cristalizeze, dar se pare ca nu, se incapataneaza sa ramana diluata in colturi.
asta e primul colt: totdeauna ne plangem ca restul nu ne inteleg, nici macar prietenii, avem impresia ca totdeauna ramane ceva care este numai al nostru, si pe care am vrea sa-l inteleaga si ceilalti, ca sa… ca sa ce? si apoi daca intalnim in altcineva cea mai profunda ideea a noastra, ne simtim furati, ne reclamam dreptul la individualitate. dreptul de a fi diferiti. ce vrem oare, sa fim la fel cu toata lumea, sa fim sase miliarde de copii, cu aceleasi ganduri, sau sa fim diferiti? mi-a trecut prin minte o idee infricosatoare, anume cum ar fi sa traim alaturi de sase miliarde de copii ale noastre, identice pana la ultimul fir de par. ar mai exista comunicare in universul asta paralel? ar mai exista oare ceva in afara noastra??

nu ar trebui oare sa savuram personalitatile celorlalti, cu tot ce au ei diferit, mai ales cu asta, si sa ne bucuram de diversitatea lor, care ne ofera posibilitatea de a fi si noi diferiti in fiecare zi, de a evolua?

insa, pe de alta parte, omul e un animal contradictoriu, asa ca maine s-ar putea sa ma declar multumit cu varianta tragerii la xerox.

headshot

antispam — Thu, 15 Oct 2009 17:24:43 +0000

bang-bang. headshot. unul din autorii mei preferati (vonnegut) zicea in ultimul sau roman (pe care il scria in cunostinta de cauza cum ca ar fi ultimul) clinc clinc. tot un fel de headshot. era replica de inchidere preferata.
saptamana trecuta mi-a venit la poarta o cunostinta vaga – nici nu stiu cum il cheama – un prieten al unui prieten, sa-mi ceara bani. i-am dat. bang bang.
azi am trecut pe langa un cunoscut. am devenit brusc invizibil. bang bang.
alaltaieri am trecut pe langa o fosta iubire. nici asta nu m-a vazut. bang bang.
lumea are darul sa ma surprinda des. avea, cel putin. am inceput sa ma obisnuiesc. am devenit aproape imun la surprize. surpriza ar fi sa nu mai am surprize.
pana atunci imi curat pusca. sa fie pregatita.

lana de aur

antispam — Wed, 07 Oct 2009 16:12:55 +0000

astazi am plecat pana aproape de capatul pamantului in cautarea lanii de aur. am gasit-o. la intoarcere, ne astepta acasa.
azi am fost martor la unul din cele mai frumoase apusuri vazute vreodata. si mi-ar fi parut rau sa mor inainte sa-l vad.
mi-am dat seama de o chestie: nu vreau sa mor in alta parte. acasa sunt cele mai frumoase apusuri, si asta n-o compenseaza nici o lana de aur.