Skip navigation

Monthly Archives: Septembrie 2009

toti avem defecte. si ni le cunoastem, constient sau nu. le recunoastem constient sau nu. mai degraba nu. dar ce ne impiedica sa le recunoastem si de fata cu ceilalti?
unora dintr noi ne place sa ne laudam cu vreo calitate, sau vreo capacitate cu care nu ne-am manifestat niciodata, dar avem (oare?) impresia ca am fi super dotati. si amanam totdeauna producerea capacitatii. trisam. si nu suntem singurii care ne dam seama de asta.
de ce continuam? de ce persistam in greseala, desi nu mai pacalim pe nimeni? sa fie de vina incapatanarea? incapacitatea de a admite greseala? sau poate doar un fel de wishful thinking, in speranta ca poate suntem totusi capabili de atari performante? depinde si de cat ne-am atasat de ideea respectiva.
sau… sau nu vrem sa admitem ca ni se mai inchide inca o poarta, din toate pe care le credeam deschise candva?

auzi, da de ce te tot ascunzi in spatele persoanei intai plural, si nu admiti ca e vorba doar de tine? nu exista noi, doar tu te regasesti in randurile de mai sus! sau ai personalitate multipla?

Anunțuri

mi-am dat seama in ultimu timp ca datorez niste scuze. asa, la general, fara o tinta specifica.
imi cer scuze ca nu m-am nascut mai prost. as fi fost poate fericit.
imi cer scuze ca nu m-am oprit la prima carte pe care am citit-o. ajungea si televizorul.
imi cer scuze ca n-am sarit in pat cu toate ocaziile avute. chestia asta chiar nu se face, mai ales daca e gratuit.
imi cer scuze ca nu-mi plac manelele si in general am gusturi proprii in materie de muzica. m-ar fi scutit de multe probleme la petreceri, nunti si botezuri. si altele.
imi cer scuze ca nu ma imbrac precum un cocalar, sau macar la moda. stiu ca sar in ochi pe strada pentru ca prefer hainele banale.
imi cer scuze pentru ca spun uneori adevaruri care deranjeaza. eu ma straduiesc sa nu le spun, dar parca ies singure, ale dracului.
imi cer scuze ca nu suport oamenii superficiali. al lor este viitorul.
imi cer scuze ca nu suport partidele de stanga, de dreapta, de centru, de orice alta culoare, orientare sau directie de pe compas. ce-am fi oare fara ele?
imi cer scuze ca nu sunt demagog si pupincurist. chestiile astea sunt absolut necesare pentru o viata normala si pasnica.
imi cer scuze ca am uitat sa pun nu in fata fiecarei propozitii de mai sus

nu suport oamenii care se dau in vant dupa gratuitati. nu exista gratuitati. orice gratuitate are un pret mai mare decat te-ai astepta. si cel mai mare e pierderea respectului de sine. si mai ales nu suport sa mi se scoata pe nas faptul ca nu accept gratuitati. duceti-va dracului cu gratuitatile voastre! dixit

delete – From Latin deletus, past participle of delere „destroy, blot out, efface,” from delevi, originally perf. tense of delinere „to daub, erase by smudging,” from de- „from, away” + linere „to smear, wipe.”

a te sterge, a-ti sterge nasul, a-ti sterge ochii, a-ti sterge gura, am sters-o, m-am sters pe maini (nu m-am spalat, asta e alta mancare de peste), te-am sters din lista de messenger, ai sters praful? am sters pe jos cu tine. nu-mi pasa, pot duce, asta e tot ce poti? restul nu se sterge. din pacate. zici tu? cum ar fi sa-ti stergi ultimii 10 ani din viata? sau ultimele 10 luni? sau ultimele 10 zile? si ce mai ramane dupa? ce faci cu zilele pierdute? nimic, ce sa fac? ce, tu mai stii ce ai facut cu anii despre care nu-ti aduci aminte nimic? cand erai mic si invatai cuvintele? ah, da, cuvintele. de astea uitasem. a sterge un cuvant, a pune altul in loc, da, dar nu mai suna la fel, si ce daca? si-asa n-ai inteles nimic nici prima oara, o neintelegere in plus, de fapt nu e in plus, e in locul celeilalte. asa si? nu e mare diferenta, tot la rezultatul ala ai ajuns.

just hit del. Ctrl+Alt+Del

-Nu-mi pare rau ca te-am intalnit[…] Murdaria dumitale m-a limpezit. Meritam una ca asta. Cred ca oamenii intalnesc in viata intotdeauna ceea ce merita. Nu ce-ar dori ei, ci ceea ce merita si, daca au destul cap sa traga invataminte, totul are un sens.

sigur ca intalnim de regula tot felul de oameni, mai buni sau mai rai ca noi. diversi, intr-un cuvant. in contextul asta afirmatiile de mai sus, care nu-mi apartin (ii apartin lui Sorescu, in Trei dinti din fata), dar m-au pus pe ganduri, par cel putin exagerate. adica meritam orice?
treaba asta cu contextul e tare a dracului, ca daca nu-l nimeresti, poti vorbi despre orice si oricat de explicit, si sa fii mereu neinteles, sau mai rau, prost inteles. Read More »