Skip navigation

Monthly Archives: Octombrie 2009

bang-bang. headshot. unul din autorii mei preferati (vonnegut) zicea in ultimul sau roman (pe care il scria in cunostinta de cauza cum ca ar fi ultimul) clinc clinc. tot un fel de headshot. era replica de inchidere preferata.
saptamana trecuta mi-a venit la poarta o cunostinta vaga – nici nu stiu cum il cheama – un prieten al unui prieten, sa-mi ceara bani. i-am dat. bang bang.
azi am trecut pe langa un cunoscut. am devenit brusc invizibil. bang bang.
alaltaieri am trecut pe langa o fosta iubire. nici asta nu m-a vazut. bang bang.
lumea are darul sa ma surprinda des. avea, cel putin. am inceput sa ma obisnuiesc. am devenit aproape imun la surprize. surpriza ar fi sa nu mai am surprize.
pana atunci imi curat pusca. sa fie pregatita.

Anunțuri

astazi am plecat pana aproape de capatul pamantului in cautarea lanii de aur. am gasit-o. la intoarcere, ne astepta acasa.
azi am fost martor la unul din cele mai frumoase apusuri vazute vreodata. si mi-ar fi parut rau sa mor inainte sa-l vad.
mi-am dat seama de o chestie: nu vreau sa mor in alta parte. acasa sunt cele mai frumoase apusuri, si asta n-o compenseaza nici o lana de aur.

documentar pe national geographic despre etajul superior al junglei din Sumatra. cercetatorul, un nebun care colinda prin coronament cu franghii si diverse unelte de catarare. la un moment dat, atarna de una din franghii, la cativa pasi de un urangutan. urangutanul se uita la el, si dupa cateva clipe ii ofera un manunchi de frunze. un dar, zice cercetatorul. ii intoarce darul, cu alt manunchi de frunze. altfel de frunze. apoi urmeaza momentul care socheaza. urangutanul intinde mana inspre om. o intinde si acesta inspre urangutan. si undeva la cateva zeci de metri deasupra solului, intr-o jungla necalcata altfel de picior de om, are loc un moment michelangelo. degetele celor doi se intalnesc si se agata pentru cateva secunde. sunt inca in soc.

incearca sa ai un moment din asta cu o pisica. nu provenim din maimute, nu, nu