Skip navigation

Monthly Archives: Noiembrie 2009

cum se face ca imprumutam de la persoanele care ne inconjoara exact ceea ce nu ne place? exact partile pe care le criticam mai acid, si pe care nu ezitam sa le aruncam inapoi cu cea mai mare seninatate, de parca daca le-am luat noi s-ar fi transformat deodata in ceva bun. sau poate zaceau acolo de multa vreme, asteptand sa iasa la suprafata? oricum ar fi, greselile noastre ni se par in cel mai rau caz scuzabile, aceleasi greseli ni se par impardonabile la cei cu care intram in contact.

ce rasa stupida

probabil unul dintre atributele existentei umane (si ale individului in genere) cel mai des trecute cu vederea e contradictia. suntem contradictorii pana in maduva oaselor. port ideea asta cu mine de o luna(sau cam de cand am abandonat scrisul pe aici). ma asteptam sa se cristalizeze, dar se pare ca nu, se incapataneaza sa ramana diluata in colturi.
asta e primul colt: totdeauna ne plangem ca restul nu ne inteleg, nici macar prietenii, avem impresia ca totdeauna ramane ceva care este numai al nostru, si pe care am vrea sa-l inteleaga si ceilalti, ca sa… ca sa ce? si apoi daca intalnim in altcineva cea mai profunda ideea a noastra, ne simtim furati, ne reclamam dreptul la individualitate. dreptul de a fi diferiti. ce vrem oare, sa fim la fel cu toata lumea, sa fim sase miliarde de copii, cu aceleasi ganduri, sau sa fim diferiti? mi-a trecut prin minte o idee infricosatoare, anume cum ar fi sa traim alaturi de sase miliarde de copii ale noastre, identice pana la ultimul fir de par. ar mai exista comunicare in universul asta paralel? ar mai exista oare ceva in afara noastra??

nu ar trebui oare sa savuram personalitatile celorlalti, cu tot ce au ei diferit, mai ales cu asta, si sa ne bucuram de diversitatea lor, care ne ofera posibilitatea de a fi si noi diferiti in fiecare zi, de a evolua?

insa, pe de alta parte, omul e un animal contradictoriu, asa ca maine s-ar putea sa ma declar multumit cu varianta tragerii la xerox.