Skip navigation

cred ca e mult mai usor sa scrii atunci cand ai public (cititor). eu nici nu pot sa(mai) scriu altfel.
nu cred in jurnale sau alte chestii de gen. sa scrii inseamna sa comunici, si asta implica un partener (sau mai multi). ergo, e mai usor sa scrii intr-un anumit stil (directionat catre un anumit gen de public) decat sa scrii ce-ti trece prin cap (la intamplare). ceea ce-ti trece prin cap nu intereseaza pe nimeni in afara ta.
cel care te citeste vrea o poveste, si tu te pliezi dupa el. vrea sa-l minti frumos, nu vrea sa stie adevarul tau. oricum e incapabil sa-l cunoasca.

Anunțuri

6 Comments

  1. in comunicarea cu tine insuti crezi? nu stiu daca tu ai descoperit pana acum, eu scriind ce-mi trece mie prin cap ajung sa descopar minuni despre mine insami… nu scriu pentru ce le-as putea oferi altora, scriu ca sa ma descopar pe mine… si-mi ajung mie insami, uneori, ca si partener de discutii, chit ca pare ciudat.. si n-ar trebui sa fie unica forma de comunicare, ca deja ar ridica semne de ?!

    apoi: tu chiar esti genul care sa te pliezi in ce scrii dupa cineva? esti sigur ca asta vrei? si ce te faci cand ai 23 de cititori, si nici unul nu vrea exact acelasi lucru?

    am o propunere: fa-ti reclama la blog daca vrei cititori neaparat… si atrage-i prin ceva 😉 ai putea de exemplu innoi formatul? apoi si prin continut, normal 😀

  2. in general din comunicarea cu mine apar post-uri pe aci. si le scriu ca sa nu uit anumite chestii pe care le consider importante. scriam, ca se mai intampla sa scriu si alte chestiuni 😀
    nu stiu daca sunt genul care sa se plieze. dar asta nu inseamna ca nu cred ce am scris mai sus 😀
    nu vreau cititori neaparat 🙂
    momentele in care vreau cititori sunt rataciri 😛

  3. aaa, de ce nu crezi in jurnale? c-o afirmi ca si cum ar insemna vreo superstitie 😛 stii ce parere imi lasi mie (dar accentuez ca-i doar punctul meu de vedere): ca tu ai crezurile tale, pareri deja formate, si gata… altceva nu mai are nici o sansa sa intre in universul gandurilor tale acceptate 😛 ca tu stii mai bine ca ce ai deja in sertarasele bine categorisite e „adevarul” si gata, cu asta-basta 😀 asa cum zici „nu cred in jurnale”, sau tragi concluzii de genul „dac-as face aia ar fi jurnal” 😀 zau asa? mie-mi plac limitele flexibile in ganduri, alea care pot fi modelate si accepta posibilitatea de a schimba continuturile 😉

  4. nu, o afirm ca si cum eu nu as fi capabil de asa ceva. si nu sunt.
    mai, nu neg, pentru ca toti avem crezuri si pareri formate deja. ma acuzi de lipsa de flexibilitate. ok, poate ca si asta e adevarat. dar exista limite si in flexibilitate. si tocmai ce le-am formulat pe ale mele. or fi mai stricte decat ale tale. crezi ca poti sa ma condamni din cauza asta? 😛 eu cred ca nu.

  5. nuu, eu in principiu nu condamn pe nimeni, si nu te „acuzam”… faceam o constatare, plecand la valoarea mea proprie pt. „flexibilitate”… mie-mi place sa cred ca iau pe fiecare asa cum e el… dar uite ca mai verbalizez si eu constatari (nu sunt normative, ok? 😛 )

  6. si mie imi place sa cred ca iau pe fiecare asa cum e. si ma astept sa fiu si eu luat asa cum sunt 😛 mai rau, de obicei 😀 toti avem casetute puse sub cheie, gata inventariate si la care nu vrem sa umblam. asta nu inseamna ca nu suntem obligati sa umblam.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: