Skip navigation

Monthly Archives: Decembrie 2010

nevoia asta tâmpită de a trage linie, și de a face sumarul, și apoi de a-ți face ție însuți promisiuni stupide, de care știi de fapt că nu te vei ține, dar deh, anul următor trebuie să fie mai bun, trebuie să îndrepte nefăcutele din anul care tocmai s-a terminat.
totdeauna, prinși în goana asta după mai mult, după mai bine, mereu cu obiective de îndeplinit. când erai mic și mergeai de-a bușilea trăgeai din răsputeri sa înveți sa mergi în picioare, pentru ca apoi să înveți să alergi, și după ce înveți să alergi, sa urmărești ca un disperat tot felul de ținte, pana când îmbătrânești și nu mai poți să alergi, și înveți din nou sa mergi, ca sa poți sa mergi de la o zi la alta, și la sfârșit de an să te feliciți ca ai reușit sa mai depășești încă un an, și apoi nu mai poți nici să mergi, și înveți ce înseamnă să stai pe loc.
ar trebui sa apreciem mai mult repausul, sa stam pur și simplu în loc, fără să ne întrebăm dacă am îndeplinit vreun obiectiv marcat în agendă, să ne plasăm undeva pe scara valorilor în raport cu realizările mai mult sau mai puțin importante. să ne oprim, să tragem aer în piept, să savurăm fiecare molecula, și să ne băgăm bine în cap: nu există decât „acum”.
momentele astea pur formale, când se schimba o cifra (sau doua, și dacă ești chiar norocos trei) din numărul anului sunt cele în care ne mințim cu seninătate, și o facem cu scuza că e sfârșitul de an. la anul o să… nimic. o să facem exact ce am făcut și anul trecut. dacă am zice: de mâine o să … ar fi tot o minciuna, mai mică, dar tot minciună.
de azi nu mai amân nimic. asta da dovada de curaj. indiferent dacă azi e 31 decembrie, sau 1 ianuarie, sau 13 aprilie.

Anunțuri