Skip navigation

Monthly Archives: August 2012

Cu ceva vreme in urma am aratat niste poezii scrise de mine unui prieten. Si m-am simtit groaznic cand omul s-a apucat sa adauge notite si comentarii pe marginea textului. Nu stiu daca ii dadusem textele cu intentia de a capata un feedback la nivel critic, dar stiu ca m-am simtit aproape jignit. Poate si faptul ca i-am dat foile originale pe care era scrisul meu de mana.

Ceva mai tarziu am primit cereri de evaluare, nu neaparat critica, dar oricum, evaluare, a unor texte scrise de niste prieteni, sau prietene. Si am simtit in spatele cererii rugamintea de a fi obiectiv. Poate ea nu era acolo, dar eu am facut greseala sa presupun ca ar fi. Si prima data am fost chiar sincer. Cu consecinte dezastruoase. A doua oara am incercat sa evit orice sinceritate cu totul, poate si pentru ca a doua persoana nu mi-era atat de apropiata, si nu eram convins ca ar accepta o critica mai dura. Ultima data am facut-o insa, si mi s-au cerut explicatii pentru parerile mele. Acum, intrebarea care mi-o pun eu: de ce cerem judecati obiective de la persoanele pe care le consideram apropiate, si nu de la persoane care nu ne cunosc, si care ar putea sa ofere un grad mai mare de obiectivitate? Poate de fapt ne asteptam sa primim laude neconditionate mascate sub aparenta obiectivitatii. Nu mai pun in discutie validitatea demersului prin care facem apel la o relatie eminamente subiectiva si de afinitate pentru emiterea unei analize contrare. Prietenul in cauza, caruia ii cerem critica, are o sarcina extrem de dificila, si are de ales intre doua variante la fel de neplacute.
Suntem oare dispusi sa acceptam o critica intemeiata sau nu pe pareri obiective? Tind sa cred ca nu.