Skip navigation

Category Archives: headshots

sindromul refresh – am inceput sa suferim toti de el.
dependenta de noutati.
noutatile ca leac impotriva plictiselii.
ce-au mai pus amicii pe facebook.
ia sa vad, am mai primit un mail?
vreu comment pe haifaiv?
ultima stire pe gsp?
o alta forma a dependentei de stirile de la ora 5, mai personalizata.
mai personala, chiar. vorbeste cu tine, o controlezi, si te controleaza.
mai ales asta, altfel nu ar fi o dependenta.
exista si unelte pentru dependentii cronici – feedreaderul. te scuteste de cateva click-uri. dependenta ramane.

cred ca e mult mai usor sa scrii atunci cand ai public (cititor). eu nici nu pot sa(mai) scriu altfel.
nu cred in jurnale sau alte chestii de gen. sa scrii inseamna sa comunici, si asta implica un partener (sau mai multi). ergo, e mai usor sa scrii intr-un anumit stil (directionat catre un anumit gen de public) decat sa scrii ce-ti trece prin cap (la intamplare). ceea ce-ti trece prin cap nu intereseaza pe nimeni in afara ta.
cel care te citeste vrea o poveste, si tu te pliezi dupa el. vrea sa-l minti frumos, nu vrea sa stie adevarul tau. oricum e incapabil sa-l cunoasca.

moartea blogului, da. banuiesc ca n-am vana in mine suficient incat sa pot sa scriu la intervale cat de cat regulate. mi-ar trebui o parere ceva mai buna despre mine, ca sa am de ce sa scriu aici niste ipotetice sfaturi pentru niste ipotetici cititori. sau ar trebui sa am un partener de cearta. altfel nu merge.

acum sa fim sinceri, ce impinge un om sa se apuce sa mazgaleasca pe un blog?

bang-bang. headshot. unul din autorii mei preferati (vonnegut) zicea in ultimul sau roman (pe care il scria in cunostinta de cauza cum ca ar fi ultimul) clinc clinc. tot un fel de headshot. era replica de inchidere preferata.
saptamana trecuta mi-a venit la poarta o cunostinta vaga – nici nu stiu cum il cheama – un prieten al unui prieten, sa-mi ceara bani. i-am dat. bang bang.
azi am trecut pe langa un cunoscut. am devenit brusc invizibil. bang bang.
alaltaieri am trecut pe langa o fosta iubire. nici asta nu m-a vazut. bang bang.
lumea are darul sa ma surprinda des. avea, cel putin. am inceput sa ma obisnuiesc. am devenit aproape imun la surprize. surpriza ar fi sa nu mai am surprize.
pana atunci imi curat pusca. sa fie pregatita.

mi-am dat seama in ultimu timp ca datorez niste scuze. asa, la general, fara o tinta specifica.
imi cer scuze ca nu m-am nascut mai prost. as fi fost poate fericit.
imi cer scuze ca nu m-am oprit la prima carte pe care am citit-o. ajungea si televizorul.
imi cer scuze ca n-am sarit in pat cu toate ocaziile avute. chestia asta chiar nu se face, mai ales daca e gratuit.
imi cer scuze ca nu-mi plac manelele si in general am gusturi proprii in materie de muzica. m-ar fi scutit de multe probleme la petreceri, nunti si botezuri. si altele.
imi cer scuze ca nu ma imbrac precum un cocalar, sau macar la moda. stiu ca sar in ochi pe strada pentru ca prefer hainele banale.
imi cer scuze pentru ca spun uneori adevaruri care deranjeaza. eu ma straduiesc sa nu le spun, dar parca ies singure, ale dracului.
imi cer scuze ca nu suport oamenii superficiali. al lor este viitorul.
imi cer scuze ca nu suport partidele de stanga, de dreapta, de centru, de orice alta culoare, orientare sau directie de pe compas. ce-am fi oare fara ele?
imi cer scuze ca nu sunt demagog si pupincurist. chestiile astea sunt absolut necesare pentru o viata normala si pasnica.
imi cer scuze ca am uitat sa pun nu in fata fiecarei propozitii de mai sus

nu suport oamenii care se dau in vant dupa gratuitati. nu exista gratuitati. orice gratuitate are un pret mai mare decat te-ai astepta. si cel mai mare e pierderea respectului de sine. si mai ales nu suport sa mi se scoata pe nas faptul ca nu accept gratuitati. duceti-va dracului cu gratuitatile voastre! dixit

delete – From Latin deletus, past participle of delere „destroy, blot out, efface,” from delevi, originally perf. tense of delinere „to daub, erase by smudging,” from de- „from, away” + linere „to smear, wipe.”

a te sterge, a-ti sterge nasul, a-ti sterge ochii, a-ti sterge gura, am sters-o, m-am sters pe maini (nu m-am spalat, asta e alta mancare de peste), te-am sters din lista de messenger, ai sters praful? am sters pe jos cu tine. nu-mi pasa, pot duce, asta e tot ce poti? restul nu se sterge. din pacate. zici tu? cum ar fi sa-ti stergi ultimii 10 ani din viata? sau ultimele 10 luni? sau ultimele 10 zile? si ce mai ramane dupa? ce faci cu zilele pierdute? nimic, ce sa fac? ce, tu mai stii ce ai facut cu anii despre care nu-ti aduci aminte nimic? cand erai mic si invatai cuvintele? ah, da, cuvintele. de astea uitasem. a sterge un cuvant, a pune altul in loc, da, dar nu mai suna la fel, si ce daca? si-asa n-ai inteles nimic nici prima oara, o neintelegere in plus, de fapt nu e in plus, e in locul celeilalte. asa si? nu e mare diferenta, tot la rezultatul ala ai ajuns.

just hit del. Ctrl+Alt+Del

dap, eu sunt ala. altfel n-as recunoaste, nu? de cand sunt asa? as minti daca as spune ca de cand ma stiu. sunt asa doar de cand mi-am dat seama ca modestia nu-mi serveste la nimic. indiferent cat de dobitoc esti, ai de castigat daca esti arogant. asa ca m-am adaptat. ma simt bine in felul asta? probabil, ca altfel m-as schimba. de unde am resurse? la un moment dat in cei 32 de ani de viata am intrat pe o panta autodistructiva, in concluzie nu prea imi mai pasa de mine. la ce dracu mi-ar pasa de restul?